Poetul, publicistul și omul politic Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881, în satul Rășinari,de lângă Sibiu, fiind fiul preotului ortodox Iosif Goga și al soției sale, Aurelia, învățătoare.
Goga a fost prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1919. De asemenea, a fost vicepreședinte al Academiei Române în perioada 1 iunie 1929 – 30 mai 1932.
După primele clase făcute în satul natal, Octavian Goga a urmat liceul la Sibiu și Brașov. La absolvirea liceului, în 1900 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, continuându-și apoi studiile la Berlin și încheindu-le în 1904.
A debutat încă din anii de liceu în revista „Tribuna” (1897), cu poezia ”Atunci și acum”, iar, mai târziu, a scris pentru ”Familia”, ”România ilustrată” și „Tribuna literară”. În anii studenției, la Budapesta, a făcut parte din Societatea academică studențească „Petru Maior” și a editat revista Luceafărul în 1902, împreună cu Alexandru Ciura și Octavian Tăslăuanu. În paginile „Luceafărului” a publicat cea mai mare parte a versurilor, reunite apoi în volumul de „Poezii” din 1905 care a fost distins cu Premiul Năsturel-Herescu al Academiei Române.Printre poeziile care au deschis volumul de debut se aflau „Rugăciune”, „Plugarii”, „Noi” și „Oltul”.
