GEORGE PRUTEANU spunea următoarele într-un articol numit „Cum privim comunismul”?
„Precizez din capul locului că atunci cînd vorbesc despre comunismul românesc, mă refer la perioada pe care ne-o putem asuma, începută de Dej cu Declarația din apr 64, de ieşire de sub tutela sovietică, şi continuată de Ceauşescu. Am, deci, în vedere comunismul pe care ni-l putem asuma integral.
Constat acum, și nu la tîrgoveții de rînd, ci chiar la unii intelectuali cu pretenții, un ton încărcat de dezgust, ajutat de o pletoră de epitete alese toate din registrul oribilului, al scabrosului, al infamiei chiar, pentru a sublinia că mai rău de-atît nu se putea. În ianuarie 1990, la fel gîndeam şi eu. Mi-au trebuit vreo 5-6 ani pînă să-mi dau seama cît de mult mă înşelam. În orice caz, prin 1996, simțeam nevoia să le comunic celor apropiați observația, la care mă obliga realitatea din jur şi care mă surprindea şi pe mine însumi, că propaganda comunistă în legatură cu capitalismul se dovedea adevărată în foarte mare parte. Perorau comuniştii desprre „lumea drogului din vest”? – noi zîmbeam ironic… „minciuni de-ale lor”!Azi vedem că drogul face ravagii. Ne pisau politrucii cu sloganul inechităților sociale din occident – noi ziceam că-s baliverne. Azi vedem că nu-s: oameni de doi bani au ajuns miliardari, în timp ce persoane de certă valoare morală, intelectuală, împuşcă francul; justiția se face după portofel; amărăştenii se roagă la farmacii pentru medicamente, în timp ce grangurii se tratează la Viena. Cum să tac cînd văd înspaimîntătoarea prăbuşire a învățămîntului, a culturii în capitalismul românesc, față de ce era în comunismul românesc? Să tac cînd bag de seamă că vulgaritatea şi grosolănia publice erau în anii „epocii de aur” a suta parte din ce sunt astazi?Să întorc capul cînd văd ca ajung sefi tot felul de mediocrități, cînd nu, de-a dreptul, nişte tîmpiți, bine sustinuți de partid sau de parale? Să spun că sunt mai bune cultul deşănțat al banului, mitocănia exibată nonşalant zi de zi, ceas de ceas şi în proporție de masă, jmecheria triumfatoare, analfabetismul progresiv, criminalitatea tot mai amplă, săracia tot mai acută şi mai întinsă? Eu, unul, nu pot”.
GEORGE PRUTEANU
