De Ziua Înălţării Sfintei Cruci, să dăm Slavă Bunului Dumnezeu!

0
54

„Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”! (Sfântul Apostol Pavel – 1 Corinteni 1, 18)

Înălțarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători ale creștinilor, care în ziua de 14 septembrie este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox, fiind astăzi o zi de post, care le amintește credincioșilor despre Patimile și Răstignirea pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. De fapt, două mari evenimente ale Creștinătății sunt amintite de sărbătoarea Sfintei Cruci, respective, Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos și Înălțarea acesteia în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la data de 14 septembrie, anul 335. De asemenea, cel de-al doilea mare eveniment amintit de Sărbătoarea Sfintei Cruci este Aducerea Sfintei cruci de la perși, în anul 629, în vremea împăratului Heraclius, care a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. În acest sens, istoricii consemnează faptul că Sfânta împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a poruncit ca Sfânta Cruce să fie aflată, iar, ca urmare, datorită insistenţelor împărătesei Elena s-au găsit trei cruci pe Golgota. Totodată, se spune că, pentru a afla care a fost crucea pe care Mântuitorul a fost răstignit, episcopul Macarie a hotărât ca să fie atinse cele trei cruci, pe rând, de o femeie moartă. În momentul când crucea pe care Iisus Hristos a fost răstignit a atins-o pe acea femeie, ea a înviat. Aşadar, martor fiind la această minune, episcopul Macarie a poruncit Înălțarea Sfintei Cruci într-un loc înalt, pentru ca toți oamenii să o poată vedea. După ce împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, el a adus Sfânta Cruce în Persia, unde a rămas timp de paisprezece ani, apoi, împăratul Heraclie l-a învins pe Hosroe și a adus cu el Sfânta Cruce din nou la Ierusalim. La noi, în popor, sărbătoarea mai este cunoscută și sub sub denumirile de «Cârstovul Viilor», «Ziua Crucii» sau «Ziua Șarpelui». Se consideră că această zi sfântă marchează începutul culesului viilor, iar, în unele zone din țară se bat nucile, mai ales că aceeaşi tradiţie spune că nucii care sunt bătuți de Înălțarea Sfintei Cruci vor dar rod bun și în anii următori. Tot în credința populară se spune că în această zi, șerpii se ascund sub pământ și acolo vor rămâne până la primăvară, acesta fiind şi motivul pentru care sărbătoarea mai poartă și numele de «Ziua Șarpelui»! De altfel, sunt unele regiuni din România, unde oamenii cred că pe 14 septembrie se strâng toți șerpii laolaltă, iar prin încolăcirea lor produc o mărgică ce poate vindeca boli, dar, tot în această zi este și culesul ultimelor ierburi de leac şi de vindecări, care, dacă sunt duse apoi la biserică, acolo sunt atinse de crucile sfințite, iar, creştinii pun aceste ierburi sfințite la icoane și apoi sunt folosite la vindecarea bolilor şi la perpetuarea vieţii noastre pământeşti!

,,Crucile cele mai frecvente în Gorj sunt cele suliță și cele cu pasărea ca detaliu semnificativ”!

La noi, în judeţul Gorj, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Părinte acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, de Ziua Înălțării Sfintei Cruci, astăzi, miercuri, 14 septembrie 2022, la «Muzeul Crucilor» din Măceșu, sat aparţinător Oraşului Târgu-Cărbuneşti, are loc o slujbă de pomenire pentru toți oamenii de cultură care au cruci în acest muzeu reprezentativ din România, totul încununând această mare sărbătoare creștinească, organizată şi desfăşurată în curtea muzeului de către «Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale» Gorj, împreună cu Primăria Orașului Târgu-Cărbunești, prilejuită de pomenirea marilor oameni de cultură trecuți în lumea cea fără de întristare şi suspin, când se face şi slujba unui parastas pentru pomenirea celor trăitori pe mai departe în Împărăţia cerului! Aşa cum ne-a precizat domnul prof. dr. Ciolacu Pompiliu, noul Manager al «Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale» Gorj, Muzeul de la Măceșu este unic în România, pentru că aici se găsesc aceste cruci din lemn, vechi de aproape două sute de ani, elocventă fiind cea mai veche şi mai reprezentativă cruce tip troiţă, adusă din comuna Vladimir, localitatea de obârşie a marelui Pandur, Tudor Vladimirescu! În satele noastre româneşti şi gorjeneşti, crucile aduse prin strădaniile domnului prof. Ciolacu Pompiliu şi ale răposatului ing. Călina Iuliu, au îndeplinit funcţii multiple ale sacralităţii şi ale apărării de duhurile rele, fiind amplasate la răspântii de drumuri, la intrări în sate, la cimitir sau în alte puncte importante din fiecare localitate, mai ales acolo unde sunt troiţe şi fântâni cu cumpănă! În opinia domnului Ciolacu Pompiliu: ,,Crucea este o formă de manifestare a ritualului înmormântării care, cel puțin la nivel popular, este unul de excepție, unul care impresionează întreaga lume prin semnificațiile lui. Crucile cele mai frecvente în Gorj sunt cele suliță și cele cu pasărea ca detaliu semnificativ! În acest fel, se poate spune că sfânta cruce este o mijlocitoare între om și Dumnezeu, tocmai pentru că înlesnește echilibrul între lumi, un echilibru esențial pentru comunitatea sătească”, iar, în comunitatea sătească din Măceşu, ca şi în Oraşul Târgu-Cărbuneşti, nu poate fi uitat numele celui care a dăruit aproape totul pentru amenajarea acestui Muzeu excepţional, vrednicul de pomenire ing. Iuliu Călina, plecat prea devreme în lumea veşniciei, despre a cărui bunătate şi dărnicie, cuvintele nu au întotdeauna un termen de comparaţie destul de relevant, pentru că, aşa cum preciza pe bună dreptate domnul prof. Dănuţ Birău, Primarul Oraşului Târgu-Cărbuneşti, cel care a înmânat cu un an în urmă Familiei Călina, Diploma de «Cetăţean de Onoare post-mortem» pentru Domnul Călina Iuliu, acest fost primar şi-a dăruit sufletul său plin de nobleţe, clipele minunate ale vieţii sale, mintea luminată şi resursele sale materiale pentru ca «Muzeului  Crucilor» din satul Măceşu de Târgu-Cărbuneşti să prindă viaţă şi să fie cunoscut în judeţ, în ţară şi chiar în străinătate, ca o realitate inconfundabilă a Sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci! Iar, ca să evocăm şi semnificaţia profundă a sărbătorii de astăzi, putem adăuga faptul că în Evanghelia la Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, (Ev. Ioan XIX, 6-11; 13-20; 25-28; 30-35;) capit. XIX, se consemnează momentul răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos, când arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: «Răstigneşte-L! Răstigneşte-L», iar, Pilat din Pont le-a răspuns: «Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină!». Nu avem spaţiul ca să redăm în totalitate calvarul răstignirii Domnului Iisus Hristos, care a fost dus afară din pretoriu şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata, şi ducându-Şi crucea, însoţit de întreg cortegiul a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care evreieşte se zice Golgota, unde L-au răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus, după care, Pilat a pus ca să fie scris un titlu pe care l-a pus deasupra Crucii: «Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor»! După chinurile îndurate pe Cruce, Iisus a zis: ,,Săvârşitu-s-a”, şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. În fine, iudeii, fiindcă era ziua de vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice pe cei trei răstigniţi! Deci, au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună, iar, venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele, ci, unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. În felul acesta, încheie Sf. Evanghelist Ioan: Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi! Aşadar, în această zi sfântă, să credem şi mai mult în Dumnezeu Atotputernicul, iar, prin credinţa noastră să conştientizăm şi mai mult, până la mărturisire, că numai Sfânta Cruce le sfinţeşte pe toate: cu ea se binecuvântează, cu ea ne apărăm de cel rău, cu ea sunt izgonite duhurile necurate şi sunt vindecaţi cei bolnavi! Crucea Lui Hristos este semnul Fiului Omului şi este steagul de biruinţă al Lui Hristos, care va străluci mai înainte de sfârşitul lumii, nu numai pe pământ ci, aşa cum spune Sfântul Evanghelist Matei, şi pe norii cerului! Deasupra Sfântului Mormânt şi în apropierea locului unde a fost găsită Sfânta Cruce, Sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi mama sa, Elena, au zidit Biserica Învierii Domnului, sfinţită la 13 septembrie 335, iar, a doua zi, la 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toţi cei de faţă să-l vadă. De atunci, această zi a rămas definitiv ca sărbătoare a «Înălţării» sau «Arătării» Sfintei Cruci.

,,Întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință”!

În încheiere, să spunem că la Sărbătoarea «Înălţarea Sfintei Cruci», astăzi, 14 septembrie, creştinii pot înălţa cea mai puternică rugăciune, despre care se spune că are o mare putere asupra tuturor relelor: «Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei. Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De aceea, întărește-ne, Doamne, ca să  putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei. Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești! Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta. Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea Ta! Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit! Bucură-te, Pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului! Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului. Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului. Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta! O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste? Rușine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii, trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla! Pentru că recunoaștem că suntem neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega, fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin»!

Profesor dr. Vasile GOGONEA

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here