Mănăstirea Tismana şi-a sărbătorit marele Hram «Adormirea Maicii Domnului»

0
38

,,Maica Domnului este mijlocitoarea pentru mântuirea noastră! Maica Domnului a fost permanent rugătoare înintea Mântuitorului Iisus Hristos”!

În ziua de 15 august 2022, Marea lavră a Sf. Cuv. Nicodim de la Tismana şi-a sărbătorit marele Hram «Adormirea Maicii Domnului», Sfânta Liturghie fiind oficiată în altarul de vară al aşezării monahale de către Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei împreună cu un ales şi mare sobor de călugări, preoţi şi diaconi din care au făcut parte: Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, împreună cu Preacucernicul Părinte Pr. Marian Mărăcine, Protoiereul Protopopiatului Târgu-Jiu-Nord şi alţii! Să mai precizăm faptul că în seara dinaintea Sărbătorii a fost săvârşită, la fel ca în toate bisericile şi mănăstirile, Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodul Maicii Domnului, mai ales că Sărbătoarea a fost precedată de două săptămâni de post aspru. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie» din Craiova, condus de către prof. dr. Victor Şapcă, un grup minunat şi mereu purtător al harului divin, care a interpretat la sfârşitul slujbei, în trapeza mănăstirii cu multă dăruire şi cu deosebită evlavie duhovnicească Balada «Sfinţilor Martiri Brâncoveni» şi minunatul «Mugur, Mugurel», imnul pandurilor lui Tudor Vladimirescu! La organizarea acestei mari sărbători şi la buna ei desfăşurare au contribuit obştea de măicuţe truditoare conduse de către Maica Stareţă Antonia Popescu Monahia, ca şi o serie de oameni dăruitori şi binevoitori, creştini cu inima generoasă care le-au oferit credincioşilor pachete cu alimente întru îndestulare, iar o parte dintre credincioşi au fost primiţi la o agapă frăţească în trapeza mănăstirii. Şi de această dată, apreciem prin cuvinte deosebite şi de o înaltă referinţă, prestaţia şi bunăvoinţa Preacuviosului Părinte Vartolomeu, care la o vârstă venerabilă s-a dovedit plin de dăruire şi de o primitoare şi duhovnicească expresie a harului dumnezeiesc, oferindu-mi o întâlnire minunată şi multe mărturisiri despre lumea în care trăim şi despre menirea credincioşilor de a păstra nealterată ortodoxia şi nădejdea în Puterea Lui Dumnezeu, Preacuviosul primind mulţi credincioşi pentru Sfânta Spovedanie şi pregătindu-i pentru Sfânta Împărtăşanie! Marea bucurie a Sărbătorii de la Tismana a fost, însă, legată de prezenţa Alteţei sale, Dr. Bogdan Cuza, strănepotul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi mai ales a inegalabilului şi inimitabilului Maestru DAN PURIC, acesta din urmă constituind «sarea şi piperul» sărbătorii, prin dialogurile vaporoase şi pline de substanţă purtate cu măicuţele mănăstirii, cu preoţii, cu credincioşii care l-au întîmpinate cu atâta dragoste şi cu atâta căldură! De altfel, vom reveni cu o serie de aspecte ale prezenţei celor doi protagonişti ai Hramului de la Tismana! De asemenea, printre cei prezenţi, am remarcat familia Doamnei Mariana Şarapatin de la OCPI, a sorei sale Vasilica şi a fiicei Viviana Şarapatin, a domnului Iulian Şarapatin, care au ajutat la buna desfăşurare a Sărbătorii de la Tismana şi au constituit un reper spiritual demn de atenţie!

,,Maica Domnului a fost întrutotul ascultătoare de Dumnezeu”!

În cuvântul de aleasă şi deosebit de înţeleaptă învăţătură duhovnicească pe care l-a rostit la această sărbătoare creştinească, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a pornit de la faptul că potrivit tradiţiei bisericii, Sfânta Fecioară Maria a fost înştiinţată printr-un înger de trecerea ei la cele  veşnice, iar apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment crucial. Dar, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, el ajungând trei zile mai târziu şi întristat fiind, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar intrând, l-a găsit gol. În timp, în cuvântările părinţilor bisericii s-a afirmat cu mai multă putere credinţa că, după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Iisus Hristos şi luată cu trupul în împărăţia cerurilor. Astfel, Mitropolitul Olteniei a spus în cuprinsul primei părţi a cuvântului de învăţătură duhovnicească: ,,Maica Domnului este mijlocitoarea pentru mântuirea noastră! În momentul în care Arhanghelul Gavriil a vestit că Duhul Sfânt se va coborî asupra ei şi de Cel Preaînalt se va umple, pentru că se va naşte din ea Fiul Celui Preaînalt, Maica Domnului a spus că primeşte aceasta! Deci, iată, cât este de importantă virtutea aceasta a fecioriei! Arhanghelul i-a dat toate încredinţările, deoarece Fiul care Se va naşte din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Dumnezeul tuturor! Dacă El a făcut cerul şi pământul, dacă El ne-a făcut pe toţi, vedem că Dumnezeu nu strică nimic din Creaţia Sa! Suntem alcătuiţi, aşa cum suntem, de mâinile Lui Dumnezeu! Lumea aceasta este opera Lui Dumnezeu, lucrarea Lui, suntem făcuţi după Chipul Său! El este Dumnezeu adevărat, pentru că S-a «îmbrăcat» cu haina noastră omenească pentru ca să ne mântuim! El a luat trupul nostru şi a luat cu El şi neputinţele noastre, pentru că noi suntem neputincioşi, ca oameni, când avem nevoie de dragostea mamei şi a tatei! Şi Domnul a avut nevoie de dragostea Maicii Sale, iar, dragostea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu are o dimensiune incomensurabilă, pentru că ea este cea plină de har! Vreau să spun că dragostea Maicii Domnului este atât de mare, pentru Acela care S-a născut din ea, ne-a dat şi nouă viaţă şi ne dă în continuare! Este un argument al existenţei lui Dumnezeu pentru că El ne arată că nu putem să ne rânduim singuri viaţa, iar, Dumnezeu este Acela care rânduieşte, când trebuie şi cum trebuie să te arăţi în viaţa ta! Sunt multe argumente care ne arată că viaţa nostră este dată de Dumnezeu! Maica Domnului a născut pe Acela care ne dă viaţă, pe Mântuitorul Hristos, Fiul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care este Unul şi acelaşi cu Fiul Tatălui ceresc! Deci, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu naşte o Persoană, nu  un trup, să înţelegem bine acest lucru, aşa cum mamele noastre ne-au dat un trup, dar, sufletul este creat de Dumnezeu! Mântuitorul Hristos are fire dumnezeiască şi fire omenească unite într-o singură persoană, aşa cum noi avem trup şi suflet într-o singură persoană! Atunci când trecem din lumea aceasta, trupul se desparte de suflet, ca mai apoi, la sfârşitul veacurilor, trupul să învieze! Deci, Maica Domnului a fost întrutotul ascultătoare de Dumnezeu, aşa cum subliniază Sfânta Elisabeta, când spune:  «Ce fericită este aceea care a crezut în ceea ce a spus Dumnezeu!». Această credinţă a ei este atât de înaltă şi de complexă, că Maica Domnului a spus că va naşte pe Fiul Lui Dumnezeu, deci, a crezut cuvântul Arhanghelului, iar, credinţa aceasta este o asumare, nu numai pentru faptul că ea a fost preamărită, ca să «spele» şi greşeala Evei, aceea care a mâncat, împreună cu Adam, din pomul cunoaşterii! De aceea, Maica Domnului a fost permanent rugătoare înintea Mântuitorului Iisus Hristos! Am văzut că la Canaa Galileii,  Maica Domnului Îl roagă pe Fiul său ca să facă o minune prin care să-i salveze pe tinerii căsătoriţi care nu mai aveau vin! Şi în alte împrejurări, Maica Domnului s-a arătat rugătoare înaintea Fiului ei! Ea credea că Fiul ei este Dumnezeul pe care Îl urmează, mai ales că urmarea ei ajunge până la Sfânta Cruce, când stă singură acolo la picioarele Crucii! Va rămâne credincioasă Fiului ei până la moarte, de aceea, Maica Domnului este ca o mamă a tuturor”! În acest fel, Mitropolitul Olteniei a remarcat dorința lui Iisus, față de Maica Sa, care a fost chiar în cele mai grele clipe ale vieții Sale pământești, când a zis de pe lemnul Crucii, către Sf. Ap. Ioan: «Fiule, iată mama ta», iar către Maica Domnului a zis: «Iată fiul tău», ceea ce înseamnă că: omenire, iată mama ta, iată ajutorul tău, spre el te îndreaptă în clipele tale de încercare și de durere, unde vei primi și vei lua împăcare. Așadar având această datorie de a cinsti pe Maica Domnului, străbătând calea spinoasă pe care a trecut Maria Fecioara, spre aceasta ne vom afla izvorul de vindecare și de întărire a rănilor noastre sufletești, din toată vremea vieţii pământeşti. De altfel viața pământească a Maicii Domnului a fost un șir nesfârșit de dureri, așa încât astăzi Biserica pentru acele dureri ce le-a suferit o numește și «Maica durerilor», pentru că, într-adevăr, nimeni nu a fost mai aproape de Iisus ca Fecioara Maria, Mama Sa! Ea e pomul, a cărei floare a fost Iisus Hristos și dacă furtuna a rupt floarea, nici pomul n-a rămas nevătămat, căci suferința și durerea lui Iisus, nimeni n-a simțit-o ca Fecioara Maria! Astfel, Maica lui Iisus este și Maica noastră, a tuturor creștinilor şi spre deosebire de alți sfinți, pomeniți o singură dată pe an, în numele Maicii Domnului sunt închinate mai multe sărbători. Adormirea, marcată pe data de 15 august, este cea mai veche sărbătoare închinată ei, mai ales că această adormire, împreună cu ridicarea trupului la Cer, reprezintă ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor!

,,Maica Domnului trece de la moarte la viaţă! Maica Domnului a trecut de la viaţa de pe pământ în Împărăţia vieţii veşnice”!

Ca o chintesenţă a celor spuse în această zi de sărbătoare, prin care s-a accentuat faptul că Maica Domnului este Maica noastră, a tuturor, Mitropolitul Olteniei a întărit această idee, considerând că: ,,Sfântul Ioan Evanghelistul o numeşte în mod simbolic «Mama tuturor», iar, cuvintele Domnului: ,,Iată mama ta, iată fiul tău” au rămas în memoria noastră ca fundament al faptului că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este mama noastră a tuturor. Pentru că, dacă ne botezăm în numele Preasfintei Treimi, ne «îmbrăcăm» în Mântuitorul Hristos, iar, Mântuitorul Hristos este Fiul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi de aici, ne dăm seama de legătura noastră cu Maica Domnului! Suntem din neamul Lui Dumnezeu! Suntem din neamul Maicii Domnului pentru că suntem fiii ei! De aceea, Maica Domnului se roagă pentru toţi cei care cred în Fiul ei! Aşadar, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu trebuia să treacă din lumea aceasta, într-un chip cu totul deosebit! În primul rând, ca fiinţă care s-a născut din Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, trebuia să  «plătească» şi ea cu moarte, dar, ea nu putea să rămână moartă sau să rămână stricăciune! Deci, trecem de la un aspect natural, de naştere, la cel duhovnicesc de trecere la viaţă veşnică! Maica Domnului trece de la moarte la viaţă! După ce a trecut de la momentul acesta pământesc, la viaţa veşnică, la Fiul ei! De aceea, Sf. Toma, care n-a fost la îngroparea ei, când a descoperit mormântul Maicii Domnului, a constatat că nu mai era nimic acolo! Deci, Maica Domnului s-a mutat la viaţă, fiind Maica Vieţii! De aceea, a rămas şi rămâne în continuare mijlocitoarea noastră, ajutătoarea noastră, cu toate că părea altădată că Fiul n-ascultă de mama Lui! Acest lucru se întâmplă numai la oameni, pentru că pe Maica Domnului, atât de mult o preţuieşte Biserica noastră ortodoxă, că niciodată în slujbele noastre nu o putem trece cu vederea şi ori de câte ori ne închinăm în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, ne închinăm şi Maicii Domnului! Ne-au învăţat Sfinţii Părinţi această Taină! De aceea, Biserica noastră ortodoxă ne învaţă că Maica Domnului este naturală, ea judecă neamul nostru în bunătate şi este ajutorul pe care ni-l oferă nouă tuturor! Astfel, Maica Domnului ne dă la fiecare în parte din harul său! Acest har de la Maica Domnului este de la Duhul Sfânt, pentru că s-a pogorât Duhul Sfânt asupra sa la Bunavestire şi mereu a fost păzită de această putere dumnezeiască! În timp, dar, s-a amplificat ideea că stă în firea Maicii Domnului ca să fie «sălaş» al Lui Dumnezeu, adică, trupul sfânt în care a crescut Fiul ei”, a ţinut să sublinieze Vlădica, pentru a ne atrage atenţia supra faptului că Fecioara Maria este acea făptură deosebită creată de Dumnezeu, mai presus decât toţi oamenii şi decât mulţimea îngerilor, care, dintre toţi oamenii, a fost singura care a trăit viaţă preacurată, iar, lucrul cel mai greu de înţeles pentru mintea omenească, ea a devenit Maica lui Dumnezeu. Iar, acest lucru a fost posibil, fiindcă ea nu a păcătuit niciodată, nici nu şi-a întinat sufletul cu cele ale trupului, nu a trăit pe pământ cu dureri trupeşti ori boli şi cu toate că a avut trup dătător-de-viaţă, totuşi, ca om, s-a aflat sub stăpânirea morţii şi a murit, însă, fără ca Dumnezeu să despartă sufletul ei de trup!

,,Întotdeauna, ne va călăuzi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi ne va da harul său”!

În încheiere, Mitropolitul Olteniei a concluzionat prin faptul că: ,,Sărbătoarea de astăzi este una foarte importantă pentru că ne arată şi cine este mama noastră, ne arată rolul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în istoria lumii şi în viaţa noastră duhovnicească! Ne arată că Maica Domnului a trecut de la viaţa de pe pământ în Împărăţia vieţii veşnice, fiind un model şi pentru noi! Deci, să avem curajul să ne păstrăm demnitatea noastră de creştini ortodocşi, apărând în faţa ereticilor neoprotestanţi sau protestanţi, ca şi a celor de alte «culori», deci, să apărăm această învăţătură sfântă, că Maica Domnului este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Iar, cuvântul «Maica Domnului» îl avem în Sf. Evanghelie a Sf. Evanghelist Luca, cel care spune: «Maica Domnului meu», pentru că mai spune Sf. Ev. Luca faptul că Sfânta Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt, ceea ce nu poate să fie decât revelaţie dumnezeiască! Aşadar, să ne opunem ereticilor care nu o cinstesc cu adevărat pe Maica Domnului şi nu se închină icoanei sale! Ca urmare, noi, având-o pe Maica Domnului, vom avea o mare nădejde la Mântuitorul Iisus Hristos! Pentru că ea, chiar şi în momentele noastre de păcătoşenie, nu ne părăseşte, pentru că niciodată mama n-a lăsat pe Pruncul ei! Aşadar, dacă avem această nădejde sfântă în viaţa noastră, nu putem să uităm că Maica Domnului îşi face datoria, dar, trebuie să dăm şi noi de o parte orgoliul, mai ales astăzi, ca să-I cerem Fecioarei Maria ca să fie cu noi, pentru ca noi să ieşim din «mocirla» sufletului nostru! În acest fel, vom fi cu Maica Domnului, acolo, în Împărăţia cerului, pentru că Maica Domnului este mult milostivă! Aşadar, plecând de aici de la sfânta mănăstire, primiţi la casele dumneavoastră binecuvântarea Maicii Domnului, pentru că întotdeauna, ne va călăuzi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi ne va da harul său! Fie ca Bunul Dumnezeu, prin rugăciunile Sfântului Nicodim, ocrotitorul acestei sfinte mănăstiri, să ne ajute şi pe noi ca să moştenim Împărăţia cerului, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii! AMIN”! În fine, la toate acestea, să spunem că după adormire, sufletul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a unit imediat cu Hristos, fiindcă Domnul, în clipa Adormirii Maicii Sale, însoţit de netrupeştile cete ale îngerilor şi ale sfinţilor Săi, primeşte sufletul Maicii Sale, nu doar în ceruri, ci până la tronul Lui cel împărătesc, până la Sfânta Sfintelor cea din ceruri, deoarece, după trei zile, trupul începător-de-Viaţă şi de-Dumnezeu-primitor al Preasfintei Fecioare a fost ridicat la cerurile cele mai presus de ceruri, nestricat, la Fiul ei Cel iubit, Singurul-Născut, aşa că putem vorbi şi despre învierea cu trupul sfânt a Maicii Domnului, o Înviere care, însă, nu a fost săvârşită de ea însăşi, ci, de către Însuşi Dumnezeu-Fiul ei! Aşadar, Preasfânta de Dumnezeu-Născătoare, după Adormirea ei, devine Maica noii creaţii, a Bisericii Lui Hristos, pentru că ea a avut un rol hotărâtor în iconomia mântuirii neamului omenesc, de vreme ce din ea s-a întrupat Domnul Mântuitorul nostru, care este capul Bisericii, iar, de acum are în Biserica cea cerească bogăţia harului, slavă şi îndrăznire, pentru că mereu ea devine, astfel, binefăcătoarea întregii lumi şi a întregii făpturi căreia i se închină toată creaţia, fiind Preasfânta Fecioară, Împărăteasa şi Maica Lui Dumnezeu.

Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here